Francmasoneria se defineste ea insasi ca un frumos sistem moral comunicat sub valul alegoriei, pe calea simbolurilor. Ea nu este totusi, o scoala, iar invatarea nu se poate face ca in cazul, riguros si unic, al stiintelor aplicate. Citandu-l pe Jean-Pierre Bayard, Francmasoneria este cales catre constientizarea de a nu fi exact ceea ce ne dorim; ea permitand astfel, dobandirea unei maiestrii. Deci, Francmasoneria nu aduce un cuvant de ordine; ea nu da o lectie; ea trezeste.

Valorile morale pe care le vehiculeaza nu ii apartin in exclusivitate: cunoasterera de sine, dragostea fata de aproape, respectul fata de autoritatile legal constituite, datoria fata de Fiinta Suprema, etc. Insa, ceea ce tine exclusiv de Francmasonerie este vehiculul, adica ritualul initiatic. Acesta din urma este, intr-adevar, o alegorie inspirata din viata care determina la initiere, o profunda meditatie, o perceptie si o actiune interioara, gratie carora omul se revela lui insusi, isi depaseste propriile limite si pe sine. Scopul primordial al francmasoneriei este deci imbunatatirea individului si, prin aceasta, a speciei umane in ansamblul sau.