Basic HTML Version
Oraşul
medieval
românesc
Sighişoara mai este cunoscut şi sub
denumirea
sa
germană
de
Schäßburg. În imediata apropiere a
localităţii se afla cetatea dacică
Sandava, ulterior devenind
Castrum
Stenarum
(Capistenarum) locul în
care au fost descoperite cărămizi cu
sigiliul Legiunii a XIII-a Gemina,
monede romane emise între anii
108-248, inele de aur cu filigran şi
alte elemente care indicau prezenţa
romanilor în acele locuri.
Cetatea a fost întemeiată de
franconii din regiunea Rinului de
Nord. Prima atestare documentară a
a
ș
ezării este din anul 1280 sub
numele de
Castrum Sex
, iar numele
românesc de Sighişoara este atestat
în scris încă din anul 1435.
În anul 1241 cetatea este
atacată de tătarii veniţi din stepele
Asiei şi ca urmare acestui nefast
eveniment, un secol mai
târziu se decide construirea
unui zid de apărare.
Zidul a avut 14 turnuri,
care apartineau breslelor din
cetate, si 4 bastioane. În
prezent mai există doar 9
turnuri si 3 bastioane, dintre
care cel mai cunoscut este
Turnul cu Ceas (Turnul
Orelor).
Între anii 1431 si 1435
Vlad al II-lea (tatăl lui Vlad
Ţepeş) a stat la Sighisoara,
asteptând încoronarea sa pe
tronul
tării
Românesti.
Inclusiv fiul său, Vlad Ţepeş,
s-a născut în acest oraş.
În anul 1601 cetatea este
atacată si prădată de trupele
conduse de generalul Basta,
iar în anul 1603 peste 2000
de locuitori mor din cauza
ciumei, ajungând la un
număr de peste 4000, când
ciuma a reapărut în 1709.
În perioada interbelică,
oraşul Sighişoara a căpătat
statutul de resedintă de judet
(Târnava Mare).